Regimentul II Romanați No. 19: Diferență între versiuni

Conținut șters Conținut adăugat
Mgmroca (discuție | contribuții)
Fără descriere a modificării
Rescuing 0 sources and tagging 1 as dead.) #IABot (v2.0.9.2
 
(Nu s-au afișat 35 de versiuni intermediare efectuate de alți 8 utilizatori)
Linia 1:
'''Regimentul 2''' este una dintre primele unități militare românești și a luat ființă la data de '''12 iunie 1830''' constituindu-se din vitejii panduri ai lui [[Tudor Vladimirescu]]. De-a lungul timpului a suferit mai multe transformări organice precum și numeroase redenumiri cauzate de restructurări ale sistemului militar românesc. Tradițiile de luptă ale acestei structuri au fost continuate de ''Regimentul 2 Linie, Regimentul 2 Infanterie, Regimentul 2 „Romanați” nr. 19, Regimentul 19 Infanterie, Regimentul 19 Mecanizat „Ziridava”, Brigada 19 Mecanizată „Ziridava”'' pentru ca în prezent ele să fie moștenite de '''[[Batalionul 191 Infanterie "Colonel Radu Golescu"]]'''.
=== CONSTITUIREA ===
:Deși anul 1830 este considerat anul de naștere al armatei române moderne, preocupări în acest sens au existat în ambele principate române, după 1821. Boierii munteni cereau, încă din decembrie 1822, să se permită crearea unei „gărzi naționale”, cu efective cât „ar cere siguranța țării”. Boierii din Moldova arătau, doi ani mai târziu, stringența făuririi unui corp permanent, compus din 4000-5000 de oameni, ca o „miliție permanentă”, „o armie națională îndestulă spre a apăra patria de orice primejdie”<ref>[''Simion Marcovici, Idee pe scurt asupra tuturor formelor de obl[duire, în „Curierul românesc”, 9 august 1829'']</ref>.
:Într-un memoriu din 1829, de o „extraordinară îndrăzneală”, după aprecierile lui [[Nicolae Iorga]], se avansa propunerea ca „Valahia și Moldavia să se împreune și să facă amândouă un prințipat”, iar „cârmuirea acestor întrupate provinții să fie slobodă a-și face cel puțin 25000 de oaste regulată după tactica evropienească, pentru paza sa, cea dinăuntru și din afară, și o flotilă măcar de 25 de vase într-armate, iarăși evropienească, pentru siguranța negoțului său de pe Dunăre”.
:Deși Poarta Otomană și celelalte imperii limitrofe au descurajat asemenea inițiative, atât în [[Muntenia]] cât și în [[Moldova]] s-au constituit corpuri de oaste, în speranța unor reglementări ulterioare. Astfel, în Oltenia, s-a constituit în iunie 1829 un corp de 3000 de ostași, în special panduri, iar în toamna aceluiași an un corp asemănător a apărut și în Moldova. Surse diplomatice austriece își exprimau temerea că aceste trupe permanente și organizate ar putea crește rapid, până la 6000 de oameni și 12 tunuri în Moldova și până la 12000 de oameni și 24 de tunuri în Muntenia.
:Cu alte cuvinte, prevederile Tratatului de la [[Adrianopol]] din 2/14 septembrie 1829 și ale Regulamentului Organic nu au făcut decât să legifereze o stare de fapt existentă pe care marile puteri suverane și protectoare nu o puteau ignora. În baza acestor acte politice internaționale se convenea ca Moldova și Muntenia să poată organiza „un număr de gardă înarmată” care să asigure serviciul „caractinelor”, să supravegheze „siguranța frontierelor”, să contribuie la menținerea „bunei ordini în orașe și sate”, ca și executarea legilor și regulamentelor. Așa s-a constituit, în 1830, „straja pământească”.
:Astfel, la '''12.06.1830''' – Se constituie primele unități ale „armatei pământene” – trei regimente mixte de infanterie și cavalerie în Țara Românească și un regiment mixt în Moldova. Unul dintre acestea este '''Regimentul 2 Linie (Infanterie)''' înființat la București din vitejii panduri ai lui Tudor Vladimirescu. Regimentul 2 Linie (Infanterie) se distinge încă de la început având cinstea ca în tabăra de la Craiova, unde a cantonat întreaga armată a Țării Românești, să defileze primul în fața marelui spătar Dimitrie Ghica. Compunere: 2 batalioane x 4 companii („roate”) x 2 plutoane x 6 grupe („despărțituri”) și 2 escadroane de cavalerie („călăreți”) x 3 plutoane x 4 grupe („secțiuni”). Efectiv: 1500 de oameni.
 
== Premise ==
Deși anul 1830 este considerat anul de naștere al armatei române moderne, preocupări în acest sens au existat în ambele principate române, după 1821. Boierii munteni cereau, încă din decembrie 1822, să se permită crearea unei „gărzi naționale”, cu efective cât „ar cere siguranța țării”. Boierii din Moldova arătau, doi ani mai târziu, stringența făuririi unui corp permanent, compus din 4000-5000 de oameni, ca o „miliție permanentă”, „o armie națională îndestulă spre a apăra patria de orice primejdie”<ref>''Simion Marcovici, Idee pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduire, în „Curierul românesc”, 9 august 1829''</ref>.
 
Într-un memoriu din 1829, de o „extraordinară îndrăzneală”, după aprecierile lui [[Nicolae Iorga]], se avansa propunerea ca „Valahia și Moldavia să se împreune și să facă amândouă un prințipat”, iar „cârmuirea acestor întrupate provinții să fie slobodă a-și face cel puțin 25000 de oaste regulată după tactica evropienească, pentru paza sa, cea dinăuntru și din afară, și o flotilă măcar de 25 de vase într-armate, iarăși evropienească, pentru siguranța negoțului său de pe [[Dunăre]]”<ref>''Hurmuzaki, vol. X, p. 647-648''</ref>.
=== EVOLUȚIE ===
 
Deși Poarta Otomană și celelalte imperii limitrofe au descurajat asemenea inițiative, atât în [[Muntenia]] cât și în [[Moldova]] s-au constituit corpuri de oaste, în speranța unor reglementări ulterioare. Astfel, în [[Oltenia]], s-a constituit în iunie 1829 un corp de 3000 de ostași, în special panduri, iar în toamna aceluiași an un corp asemănător a apărut și în [[Moldova]]. Surse diplomatice austriece își exprimau temerea că aceste trupe permanente și organizate ar putea crește rapid, până la 6000 de oameni și 12 tunuri în Moldova și până la 12000 de oameni și 24 de tunuri în Muntenia<ref>''Hurmuzaki, vol. XXI, p. 166''</ref>.
==== ÎNCEPUTURILE ====
* 1831 – Este dislocat la PLOIEȘTI, cu un batalion la Focșani și unul la Pitești, având companiile dispuse în 12 județe. Primii comandanți de batalioane, Mr. RADU GOLESCU și Mr. Cristian Tell. Primele misiuni – pază și ordine, cordon sanitar pentru limitarea epidemiei de holeră.
* 1847 – Participă la stingerea incendiului care a devastat Bucureștiul. Cp. 3 I. lichidează o bandă de tâlhari la podul de pe brațul Borcea ( Dunăre).
* 1848 – Spațiu de competență: Călărași – Brăila – Giurgiu.
 
Cu alte cuvinte, prevederile Tratatului de la [[Adrianopol]] din 2/14 septembrie 1829 și ale Regulamentului Organic nu au făcut decât să legifereze o stare de fapt existentă pe care marile puteri suverane și protectoare nu o puteau ignora. În baza acestor acte politice internaționale se convenea ca Moldova și Muntenia să poată organiza „un număr de gardă înarmată” care să asigure serviciul „caractinelor”, să supravegheze „siguranța frontierelor”, să contribuie la menținerea „bunei ordini în orașe și sate”, ca și executarea legilor și regulamentelor. Așa s-a constituit, în 1830, „straja pământească”<ref>''Căpitan Gheorghe Fluture, Renașterea armatei Române, Galați, 1937''</ref>.
 
Astfel, la '''12.06.1830''' se constituie primele unități ale „armatei pământene” – trei regimente mixte de infanterie și cavalerie în Țara Românească și un regiment mixt în Moldova. Unul dintre acestea este '''Regimentul 2''' înființat la București din vitejii panduri ai lui Tudor Vladimirescu. '''Regimentul 2''' se distinge încă de la început având cinstea ca în tabăra de la Craiova, unde a cantonat întreaga armată a Țării Românești, să defileze primul în fața marelui spătar Dimitrie Ghica. Compunere: 2 batalioane x 4 companii („roate”) x 2 plutoane x 6 grupe („despărțituri”) și 2 escadroane de cavalerie („călăreți”) x 3 plutoane x 4 grupe („secțiuni”). Efectiv: 1500 de oameni.
==== REVOLUȚIA DE LA 1848 ====
 
== Istoric ==
 
=== Începuturile ===
* 1831 – Este dislocat la [[Ploiești]], cu un batalion la Focșani și unul la Pitești, având companiile dispuse în 12 județe. Primii comandanți de batalioane, Mr. Radu Golescu și Mr. Cristian Tell. Primele misiuni – pază și ordine, [[cordon sanitar]] pentru limitarea epidemiei de [[holeră]].
* 1847 – Participă la stingerea incendiului care a devastat Bucureștiul. Cp. 3 I. lichidează o bandă de tâlhari la podul de pe brațul Borcea (Dunăre).
* 1848 – Spațiu de competență: [[Călărași]] – [[Brăila]] – [[Giurgiu]].
 
=== Revoluția de la 1848 ===
* 19.06.1848 – Chemate de domnitorul Ghica să înăbușe mișcarea revoluționară, subunitățile regimentului refuză ordinul jurând că nici unul „nu va da într-un frate al său”.
* 15.07.1848 – În toate garnizoanele regimentului se depune jurământul de loialitate față de revoluție.
* 13.09.1848 – '''Regimentul 2 Linie (Infanterie)''', cantonat încă de la 05.07.1848 cu 5 companii în cazarma Dealul Spirii, primește primul Drapel de luptă având culorile roșu, galben și albastru, așezate vertical și înscrisul „Dreptate și Frăție”. În această zi de sărbătoare, pentru Regimentul 2 Linie (Infanterie) începe lupta cu trupele turcești venite să înăbușe revoluția română. 600 de ostași din Regimentul 2 împreună cu Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie (Infanterie) împreună(150 cumilitari) și Compania de pompieri (166 militari) se opun otomanilor, pricinuindu-le 200158 de morți și 400≈400 de răniți; pierderile ostașilor români fiind cam48 lade jumătatemorți și 57 de răniți), înscriind memorabilul episod cunoscut în istoria României ca [[Bătălia din Dealul Spirii]]. Cade eroic la datorie, apărând drapelul, soldatul Stan Strîmbeanu.<ref>''Istoria fondărei orașului București (capitolul "Ceva despre revoluția din 1848") de Dimitrie Papazoglu''</ref>
* 1860 – Prin ordinul nr. 63 al domnitorului Al.[[Alexandru I. Cuza nr. 63]], regimentelor de infanterie li se dă denumirea de „Regimente„'''Regimente de linie”linie'''”.
* '''Regimentul 2 Linie''' este transferat din garnizoanele sale din Muntenia, în Moldova, la Galați și Bolgrad, iar apoi la Iași, Botoșani și Bârlad.
* 1862 – Regimentul 2 Linie este mutat la Craiova cu subunitățile dislocate la: Turnu-Severin, Calafat, Bechet și Turnu Măgurele.
* 01.09.1863 – Pe platoul Cotrocenilor, Regimentul 2 Linie primește din mâinile domnitorului Al. I. Cuza drapelul de luptă.
Linia 27 ⟶ 31:
* Octombrie 1876 – Divizia 3 Teritorială (și Regimentul 2 Linie) este dislocată în zona Galați – Brăila.
 
=== Războiul de independență ===
 
==== RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ ====
* 06.04.1877 – Este decretată mobilizarea armatei române. Regimentul 2 Linie rămâne în compunerea Diviziei 3 Teritorială care trece în subordinea Corpului 2 Armată.
* 25.04.1877 – Regimentul 2 Linie este dislocat la Giurgiu.
Linia 39 ⟶ 42:
* 25.11.1877 – Regimentul 2 Linie acționează în direcția Bucov și cucerește reduta Vid, ia 36 prizonieri, intră în oraș, participă la acțiunea de capitulare a lui Osman Pașa.
* 05.12.1877 – Corpul de vest formează cinci mari unități printre care Divizia 4 Infanterie în compunerea căreia intră Regimentul 2 Linie. Regimentul primește sector de front de la [[Dunăre]] până în dreptul satului Tatargic.
* Februarie 1878 – Pe platoul de la Băneasa, în prezența trupelor din București, Drapelul Regimentului 2 Linie este decorat cu medaliile „TRECEREA[[Medalia DUNĂRII”Trecerea Dunării|Trecerea Dunării]] și „APĂRĂTORII[[Medalia Apărătorii Independenței|Apărătorii INDEPENDENȚEI”Independenței]]. Războiul de Independență este câștigat cu prețul vieții a 10.000 de ostași. În noua organizare de pace, în baza Înaltului Decret nr. 1840 din 29 iulie 1878, Regimentul 2 Linie intră în compunerea Diviziei 2 Infanterie. Toamna lui 1878 – participă în zona Slatina la amenajarea râului Olt.
* 18.10.1878 – Se pune în marș spre Călărași și se instalează în cantonamente pe malul drept al Dunării.
* 18.02.1879 – Este redislocat în garnizoana Iași.
* 28.10.1879 – Revine în București fiind cantonat în Cazarma „AL. I. Cuza”.
* 28.05.1882 – Regimentul 2 Linie și Regimentul 19 Dorobanți se găsesc în compunerea Diviziei 1 Infanterie, Corpul 1 Armată de la Craiova, Babadag, Caraomer și Mangalia.
* 1884 – În garnizoana Craiova.
* Martie 1887 – Din nou în sudul Dobrogei la Adamclisi și Ostrov.
Linia 60 ⟶ 63:
* 1911 – Aurel Vlaicu zboară cu un aparat construit de el și execută misiuni de cercetare în sprijinul armatei – prima misiune de acest fel din istoria armatei române.
 
=== Primul Război Mondial ===
 
==== PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ====
* 14.06.1914 – Se dezlănțuie cea mai mare conflagrație pe care o cunoaște omenirea până atunci. Regimentul intensifică pregătirea de luptă a trupelor și desfășoară concentrări de instruire a rezerviștilor.
* 14-15.08.1916 – În baza Înaltului Decret nr. 2784 s-a trecut la aplicarea planului de mobilizare generală a armatei române.
Linia 80 ⟶ 82:
* 02.12.1916 – R. 3/19 I. intră în subordinea Bg. 4/32. Se retrage din luptă pe direcția Ghimpați, Matei Basarab – Bila. Asigură retragerea trupelor D. 2/5 și 3/19 peste râul Neajlov. Drapelul de luptă este sfârtecat de un obuz. Port-drapelul plt.maj. Stoica Mihail se retrage cu rămășițele drapelului spre localitatea Bragadiru. Trupele române sunt obligate să înceapă, la ordin, retragerea generală. R. 3/19 I. se retrage pe aliniamente succesive până la Tecuci, de unde începe deplasarea pentru refacere în pădurea Bîrnova, lângă Iași.
* 21.12.1916 – Se încheie și cel mai dureros episod al primei campanii a războiului de întregire. La Bîrnova epidemia de tifos face ravagii în rândurile populației civile și ale armatei.
* Aprilie 1917 – Practic abia acum începe refacerea unității. Regimentul, sub denumirea de Regimentul 19 Infanterie, intră în componența D.Diviziei 2 I.Infanterie / C.Corpul 1 AArmată. Este organizat pe 3 B.batalioane I.de infanterie x 3 Cp.Companii de infanterie + 1 Cp.Companie Mitraliere cu 8 piese. Batalionul 1 Infanterie și Batalionul 2 Infanterie includ veteranii din campania anului 1916. Batalionul 3 Infanterie este format din voluntari din Transilvania și Bucovina.
* 13.08.1917 – Regimentul 19 Infanterie este dislocat pe frontul Mărăști - Mărășești, în rezerva Diviziei 2 Infanterie, la dispoziția comandantului Armatei 1 Române.
Batalionul 1 Infanterie03.11.1917 – Este introdus în luptă între Vranița și Muncel, având indicativul „TRĂZNET”
Linia 88 ⟶ 90:
* 25.04.1919 – 3 locotenenți și 250 soldați intră în compunerea Regimentului 5 Vânători formând unitatea ce pătrunde în Ardeal pe la Bicaz și își stabilește garnizoanele la Arad și Pecica. Bilanțul participării regimentului în campania din 1916-1917 înscrie căzuți pe câmpul de onoare 17 ofițeri, 15 subofițeri, 2890 soldați, iar răniți 38 de ofițeri, 20 de subofițeri și 700 de soldați.
 
=== Perioada interbelică ===
 
==== PERIOADA INTERBELICĂ ====
* Aprilie – Mai 1919 – Își reia denumirea de Regimentul 2 „Romanați”nr. 19, rămâne în subordinea Diviziei 2 Infanterie și îndeplinește diferite misiuni în Moldova.
* 25.05.1919 – Ajunge la Caracal după ce parcurge pe jos itinerariul: Bacău – Ghimes –Palanca – Brașov - Cîineni.
Linia 100 ⟶ 101:
* 30.08.1940 – După aflarea verdictului de la Viena, ostașii Regimentul 2 „Romanați” nr. 19, cer cu fermitate să meargă la luptă pentru apărarea integrității României.
 
=== Al Doilea Război Mondial ===
 
==== ALLuptele DOILEAdin RĂZBOI MONDIALRomânia ====
===== LUPTELE DIN ROMÂNIA =====
* 01-05.06.1941 – Își recapătă denumirea de Regimentul 19 Infanterie și rămâne în subordinea Diviziei 11 Infanterie. Se mobilizează și se pregătește pentru războiul de reîntregire a țării împotriva Rusiei sovietice.
* 12.06.1941 – Primește ordin de deplasare la Goimănești. La 22.30 primește ordin și trece Prutul în Basarabia pe la Drimleni – Albița.
Linia 110:
* 16.11.1941 – Participă la luptele pentru eliberarea Odessei.
* 16.11.1941 – 15.08.1944 – În cadrul Diviziei 11 Infanterie intră în subordinea C. 7 A. German continuând campania în Est, spre Stalingrad.
* 23.08.1944 – 29.08.1944 – Batalionul 1 Infanterie (regrupat deja la Caracal) cu efective din partea sedentară se deplasează cu trenul la București și luptă în zona Pd. Băneasa, Fabrica de zahăr Chitina. Batalionul 2 Infanterie acționează în portul Constanța pentru salvarea navelor românești. Batalionul 3 Infanterie în curs de reorganizare în garnizoana Caracal.
* 30.08.1944 – Primește ordin de îmbarcare și se deplasează cu o singură garnitură până la Mediaș, de unde străbate 31 km pe jos până la aliniamentul Ambus – Pârcișoara, unde trece la apărare.
* 06.09.1944 – Respinge atacul D. 8 Cv. SS germană între Târnova Mică și Mureș. Este introdus în luptă pe direcția Subpădure – Giuluș – Ogra.
* 14.09.1944 – După lupte grele Batalionul 1 Infanterie pătrunde în satul Ogra. Ca urmare a pierderii mari suferite de Regimentul 19 Infanterie este scos din prima linie și trecut în refacere.
* 23.09.1944 – Este din nou introdus în luptă pentru forțarea Mureșului. În câteva minute sunt uciși 9 soldați, răniți 3 ofițeri și 36 soldați.
Linia 122:
* 29.10.1944 – Regimentul 19 Infanterie este citat pe O.Z. nr.392 bis al Armatei a 4-a Române.
 
==== Luptele din Ungaria ====
 
===== LUPTELE DIN UNGARIA =====
* 31.10.1944 – Luptă în cadrul D. 11 I. / C. 2 A., A. a 4-a. După ce forțează canalul Craszna, eliberează localitatea Kisvada.
* 05.11.1944 – Începe lupta pentru forțarea Tisei și realizarea capului de pod de pe Tiszalok.
Linia 130 ⟶ 129:
* 15.12.1944 – Eliberează localitățile Pamlani și Jandk. Regimentul 19 Infanterie a acționat în Ungaria pe direcția principală de ofensivă a Diviziei 11 Infanterie, contribuind la eliberarea a 32 de localități, a capturat 610 prizonieri, însemnate cantități de armament și muniții.
 
==== Luptele din Cehoslovacia ====
 
===== LUPTELE DIN CEHOSLOVACIA =====
* 20.12.1944 – Execută atacuri repetate pentru cucerirea cetății Turna. Regimentul 19 Infanterie se transformă în detașament de întoarcere în acțiunea „SERPENTINA” pentru deschiderea trecătorii peste muntele Semernika.
* 27.01-28.04.1945 – Cucerește localitatea Paloma și asigură flancul marilor unități aflate în ofensivă. Începe bătălia pentru Banska - Bistrika. Este atacat punctul de comandă al regimentului, moare comandantul col. Ionescu Paul, 4 ofițeri și 37 de ostași, 25 sunt grav răniți. Regimentul 19 Infanterie duce lupte grele pe aliniamente succesive pe Valea Hronului.
Linia 137 ⟶ 135:
* 08-12.05.1945 – Continuă lupta pentru zdrobirea rezistențelor inamicului pe direcția Otanovice, Bedigoste, se concentrează la Zubri (40 km de Praga). În cele 9 luni cât a luptat în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia, Regimentul 19 Infanterie a străbătut prin luptă 1400 km, în majoritatea timpului în PRIMA LINIE, cu un ritm mediu de 5 km/zi; a eliberat 40 de localități. Jertfele de sânge totalizează 4035 de morți, răniți și dispăruți. A fost citat de 8 ori în ordine de zi. 420 soldați au fost distinși cu ordine și medalii românești și străine.
 
=== Perioada postbelică ===
 
==== PERIOADA POSTBELICĂ====
* 12.05-09.06.1945 – Rămâne în raionul de concentrare la Zubri, unde desfășoară activități gospodărești, culturale, de verificare și întreținere a tehnici de luptă.
* 09.06.1945 – Începe deplasarea pentru întoarcerea în țară pe itinerarul Zubri – Bistrice – Miskoltz – Debretin – Oradea parcurgând pe jos 823 km în etape, (41 km/zi).
Linia 154 ⟶ 151:
* 1959 – 1989 – Își perfecționează structurile și baza materială. În 1961 obține locul 1 pe țară pentru cea mai bine întreținută cazarmă, iar în 1972 locul 2 pentru cea mai bună bază materială de instrucție. Își aduce aportul la eliminarea efectelor dezastruoase ale inundațiilor din 1970 și 1975. Participă la toate campaniile agricole din zona Aradului și din Balta Brăilei. Participă cu efective sporite pe marile șantiere ale țării: Combinatul Chimic Govora, Hidrocentrala Porțile de Fier I și II, Transfăgărășan, Canalele de navigație Dunăre – Marea Neagră și București – Dunăre, la refacerea orașului Zimnicea, după cutremurul din martie 1977, la construirea centrului civic al Capitalei.
 
=== Perioada post-decembristă ===
 
==== PERIOADA POST-DECEMBRISTĂ ====
* 17-20.12.1989 – Cu forțe de valoare B. I. este chemat la Timișoara pentru a asigura paza comandamentului Diviziei 18 Mecanizată, a Spitalului Militar și a Fabricii de Textile. Forțele regimentului sunt subordonate direct șefului Marelui Stat Major, Gl. Mr. Gușă Ștefan.
* 21.12.1989 10.00 – 10.02.1990 – Forțele Regimentului 19 Mecanizat fraternizează la Arad cu demonstranții aducându-și contribuția la înlăturarea dictaturii. Apără 13 obiective economico-administrative și instituții de importanță deosebită. Cadre din regiment participă la instalarea noilor organe ale administrației locale în județ. Pe timpul evenimentelor din luna decembrie 1989 și în împrejurări confuze, cad la datorie 4 militari în termen, iar 19 cadre și soldați sunt răniți.
* 01.06.1994 – Pe structurile regimentului se formează comandamentul Brigăzii 19 Mecanizată, în baza O.G. 3/24.01.1994.
* 01.03.1995 – În baza O.G. 2/1995 se înființează Brigada 19 Mecanizată „ZIRIDAVA” cu comandamentul, unitățile de brigadă și B. Tc. în Cetatea Aradului, B. 191 I. în ARAD – GAI, B. 256 I. în CHIȘINEU-CRIȘ, iar unitățile de artilerie în garnizoana INEU.
* 01.03.1995 - În baza O. G. Nr. 2/1995 al Ministerului Apărării Naționale privind finalizarea constituirii comandamentelor corpurilor de armată și intrarea în vigoare a compunerii la pace a luat ființă [['''[[Batalionul 191 Infanterie „Colonel"Colonel Radu Golescu”Golescu"]]''']]. Batalionul s-a format pe structura Batalionului 1 Infanterie al Regimentului 19 Mecanizat, fiind dislocat în Cazarma 718 „GAI” ARAD.
* 09.05.1995 – Brigada 19 Mecanizată „ZIRIDAVA” primește noul Drapel de luptă în Piața Avram Iancu din Arad – moment festiv cu încărcătură patriotică deosebită.
* 30.05.1995 – Odată cu Brigada 19 Mecanizată “ZIRIDAVA”, batalionul intră în subordinea Corpului 5 Armată „General ION DRAGALINA”.
 
=== PREZENTPrezent ===
: În urma reorganizării Armatei Române, prin desființarea Brigăzii 19 Mecanizată „Ziridava” la 30.06.2002, Batalionului 191 Infanterie „Colonel Radu Golescu” îi revine aleasa cinstire și marea răspundere de a continua glorioasele tradiții de luptă ale structurilor predecesoare: Regimentul 2 Linie (Infanterie), Regimentul 2 Infanterie, Regimentul 2 „Romanați” nr. 19, Regimentul 19 Infanterie, Regimentul 19 Mecanizat „Ziridava” și Brigada 19 Mecanizată „Ziridava”.
== Galeria Comandanților ==
'''DE LA REGIMENTUL 2 LINIE LA BRIGADA 19 MECANIZATĂ „ZIRIDAVA”''' <ref>''DESTIN ȘI VOCAȚIE: Monografie istorico-militară; De la Regimentul 2 Linie (12 iunie 1830) la Brigada 19 Mecanizată "Ziridava" (12 iunie 2000)'', Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2000, p. 311-312</ref>
 
{| class="wikitable"
|-
! Grad !! Prenume !! Nume !! Perioada
|-
| Col.|| EMANOIL || BĂLEANU || 1830-1831
|-
| Col.|| IULIE || ENGHEL || 1831-1842
|-
| Col.|| RADU || GOLESCU || 1842-1849
|-
| Col.|| ION || BOBOC || 1849-1859
|-
| Col.|| EMANOIL || CULOGLU || 1859-1863
|-
| Col.|| IOAN || LOGADI || 1863-1968
|-
| Col.|| GHEORGHE || ANGELESCU || 1868-1877
|-
| Col.|| GHEORGHE || MĂRCULESCU || 1877-1883
|-
| Col.|| ALEXANDRU || PEIU || 1883-1885
|-
| Col.|| SERGHE || VOINESCU || 1885-1887
|-
| Col.|| AUGUST || GORJAN || 1887-1889
|-
| Col.|| ALEXANDRU || BUDIȘTEANU || 1889-1890
|-
| Col.|| GRIGORE || GIOSAN || 1890-1891
|-
| Lt.col.|| TEODOR || IATROPOL || 1891-1891
|-
| Lt.col.|| PAVEL || GUSTI || 1981-1892
|-
| Lt.col.|| NICOLAE || TĂTĂRESCU || 1892-1892
|-
| Lt.col.|| MAGHERU || ANASTASESCU || 1892-1897
|-
| Lt.col.|| GHEORGHE || CORVIN || 1897-1904
|-
| Lt.col.|| CONSTANTIN || MISIRLIU || 1904-1906
|-
| Lt.col.|| CLAUDIAN || IONESCU || 1906-1911
|-
| Lt.col.|| CONSTANTIN || SAVAPOL || 1911-1915
|-
| Lt.col.|| MIHAIL || DOBRUNEANU || 1915-1916
|-
| Lt.col.|| GHEORGHE || FLORESCU || 1916-1916
|-
| Lt.col.|| MIHAI || DOBRUNEANU || 1916-1917
|-
| Col.|| CONSTANTIN || MLADINESCU || 1917-1917
|-
| Col.|| ȘTEFAN || IONESCU || 1917-1918
|-
| Col.|| GHEORGHE || FLORESCU || 1918-1919
|-
| Col.|| GHEORGHE || DOBROVICI || 1919-1922
|-
| Col.|| GHEORGHE || GHEORGHIU || 1922-1922
|-
| Col.|| ION || STĂNESCU || 1922-1922
|-
| Col.|| CORNELIU || NEGULESCU || 1922-1923
|-
| Col.|| MARIN || MARINESCU || 1923-1930
|-
| Col.|| DUMITRU || TOMESCU || 1930-1936
|-
| Lt.col.|| PAVEL || FLORESCU || 1936-1939
|-
| Col.|| ILIE || TÎNJALĂ || 1939-1940
|-
| Col.|| CONSTANTIN || VOICULESCU || 1940-1942
|-
| Col.|| GHEORGHE || PETRULIAN || 1942-1944
|-
| Lt.col.|| DUMITRU || ȘTEFĂNESCU || 1944-1944
|-
| Col.|| GHEORGHE || MOTOC || 1944-1944
|-
| Mr.|| LUCA || MIHĂILESCU || 1944-1944
|-
| Col.|| GHEORGHE || MOTOC || 1944-1945
|-
| Col.|| PAUL || IONESCU || 1945-1945
|-
| Cpt.|| ION || OANCEA || 1945-1945
|-
| Lt.col.|| IOAN || GEORGESCU || 1945-1945
|-
|Lt.col. || VIOREL || MARGARIT || 1945-1945
|-
| Col.|| GHEORGHE || CONSTANTINESCU || 1945-1945
|-
| Lt.col.|| VIOREL || MARGARIT || 1945-1945
|-
| Col.|| GHEORGHE || CONSTANTINESCU || 1945-1945
|-
| Col.|| IOAN || FULICEA || 1945-1946
|-
| Col.|| CONSTANTIN || PÎRVULESCU || 1946-1947
|-
| Col.|| CONSTANTIN || MESS || 1947-1949
|-
| Lt.col.|| CONSTANTIN || ZAHEI || 1949-1950
|-
| Lt.col.|| GHEORGHE || IONESCU || 1950-1951
|-
| Mr.|| EUGEN || STOICA || 1951-1953
|-
| Lt.col.|| TRAIAN || VIZITIU || 1953-1954
|-
| Mr.|| NICOLAE || ȘERBAN || 1954-1956
|-
| Mr.|| IOAN || HORTOPAN || 1956-1956
|-
| Mr.|| IOAN || FRÂNCU || 1956-1958
|-
| Mr.|| GHEORGHE || LAVRIC || 1958-1963
|-
| Lt.col.|| GHEORGHE || NIȚĂ || 1963-1972
|-
| Lt.col.|| VASILE || MAN || 1972-1980
|-
| Mr.|| IOAN || PUIU || 1980-1981
|-
| Lt.col.|| NICOLAE || RĂDESCU || 1981-1983
|-
| Mr.|| ION || CIOARĂ || 1983-1986
|-
| Mr.|| DUMITRU || MARCU || 1986-1990
|-
| Mr.|| IOAN || MEMETEA || 1990-1998
|-
| Col.|| MOISE || IERCOȘAN || 1999-2002
|}
 
 
'''Comandanți ai Batalionului 191 Infanterie „Colonel Radu Golescu”'''
{| class="wikitable"
|-
! Grad !! Prenume!! Nume !! Perioada
|-
| Lt.col.|| MOISE || IERCOȘAN || 1995-1999
|-
| Col.|| AVRAM || CĂTĂNICI || 1999-2004
|-
| Lt.col.|| ALEXANDRU || SIMU || 2004-2006
|-
| Lt.col.|| GRIGORE || PĂȘCUȚĂ || 2006-2009
|-
| Col.|| IULIAN || DANILIUC || 2009-2014
|-
|Lt.col
|CLAUDIU
|TOPOR
|2014-
|}
==Note==
<references/>
 
==Bibliografie==
* Cioară Ion, ''DESTIN ȘI VOCAȚIE: Monografie istorico-militară; De la Regimentul 2 Linie (12 iunie 1830) la Brigada 19 Mecanizată "Ziridava" (12 iunie 2000)'', Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2000
* '''''Istoria fondărei orașului București (capitolul "Ceva despre revoluția din 1848") de '''Dimitrie Papazoglu'''''
 
==Legături externe==
*[http://86.125.222.72:8080/toread/opac/bibliographic_view/135333;jsessionid=77FC0786D54527686DBE6831F9674E3E DESTIN ȘI VOCAȚIE: Monografie istorico-militară; De la Regimentul 2 Linie (12 iunie 1830) la Brigada 19 Mecanizată "Ziridava" (12 iunie 2000)]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}
*[http://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_fond%C4%83rei_ora%C8%99ului_Bucure%C8%99ti:Ceva_despre_revolu%C8%9Bia_din_1848#Lupta_cea_viteaz.C4.83_din_Dealul_Spirii.2C_.C3.AEn_Bucure.C8.99ti.2C_a_O.C8.99tirii_Rom.C3.A2ne.C8.99ti_cu_numeroasa_trup.C4.83_otoman.C4.83.2C_ce_intra_.C3.AEn_Capital.C4.83.2C_sub_comanda_lui_Omer_pa.C8.99a.2C_la_anul_1848.2C_13_septembre.2C_ziua_luni.2C_la_4_ore_dup.C4.83_amiaz.C4.83. Istoria fondărei orașului București (capitolul "Ceva despre revoluția din 1848") de Dimitrie Papazoglu ]
 
{{DEFAULTSORT:Regimentul 19 Infanterie II Romanați}}
 
[[Categorie:Fondări în 1830]]
[[Categorie:Decorați cu Medalia Apărătorii Independenței]]
[[Categorie:Unități militare din Armata României (1860-1945)]]
[[Categorie:Unități militare din România cu monografii]]