Deep Purple

Deep Purple în 2004. De la dr. la st.: Roger Glover, Ian Paice, Ian Gillan, Don Airey și Steve Morse.
Date personale
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
OrigineHertford, Regatul Unit Regatul Unit
Gen muzicalhard rock, heavy metal[1][2][3], rock progresiv, rock psihedelic, neo-classical metal
Data formării  Modificați la Wikidata
Ani de activitate19681976;
din 1984 până în 2009
Case de discuriEdel
EMI
BMG
Polydor
Warner Bros.
Tetragrammaton
Aquarius
PremiiRock and Roll Hall of Fame ()  Modificați la Wikidata
Membri
Ian Gillan
Steve Morse
Roger Glover
Don Airey
Ian Paice
Foști membri
Ritchie Blackmore
Jon Lord
David Coverdale
Glenn Hughes
Rod Evans
Tommy Bolin
Joe Lynn Turner
Joe Satriani
Nick Simper
Discografie
Listă completăDeep Purple discography[*][[Deep Purple discography (Wikimedia band discography)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Deep Purple este o formație britanică de muzică rock, înființată la Hertford, Anglia în 1968.[4]

Către rock progresiv

modificare

Inițial intitulat Roundabout, grupul a dorit un ansamblu specializat pe lucrul în studio. Cuprinzându-i pe Ritchie Blackmore (chitară electrică), Rod Evans (voce), Nick Simper (chitară bas), Jon Lord (claviaturi) și Ian Paice (baterie), formația evoluează într-un turneu nord-european și apoi lansează albumul de debut, Shades of Deep Purple (1968). Albumul trece neobservat în patria sa, dar atinge primele 5 poziții în Statele Unite ale Americii prin preluarea cânteculuiHush” (semnat de cantautorul american Joe South). A urmat The Book of Taliesyn (1969), lansat numai în S.U.A., unde intră în clasamente cu o nouă preluare – „Kentucky Woman” de Neil Diamond.[4]

În continuare, grupul experimentează îmbinarea sonorităților hard rock cu muzica orchestrală de tip cult, în direcția rock progresiv; aceste tendințe sunt datorate claviaturistului de formație clasică Jon Lord (orgă electronică, clavecin). Albumul eponim al grupului, cunoscut și ca April, este lansat în 1969 de către casa de discuri americană Tetragrammaton Records. După falimentarea acesteia, survenită la puțin timp după lansare, Evans și Simper sunt concediați. În locul lor vor veni cântărețul Ian Gillan și basistul Roger Glover. Jon Lord concepe Concerto for Group and Orchestra (1969), care are parte de o primire modestă din partea publicului.[4]

Direcția Ritchie Blackmore: pionierat heavy metal

modificare

La acest moment, chitaristul Ritchie Blackmore preia conducerea formației. El modifică radical intențiile muzicale exprimate, Deep Purple devenind o pionieră a muzicii heavy metal din Regatul Unit, alături de Led Zeppelin și Black Sabbath. Componența în care se produce grupul în această perioadă este numită adeseori „clasică” – acum se scriu cântecele celebre „Child in Time” (1969); „Speed King” (1970); „Fireball”, „Black Night” (1971); „Smoke on the Water”, „Highway Star”, „Lazy” (1972)[5] și se lansează discurile Machine Head și Made in Japan (1972). Deep Purple este înscris în Cartea Recordurilor drept cel mai gălăgios grup din lume.[4]

Destrămarea Deep Purple

modificare

Din 1973, grupul testează mai multe formule, cu un succes la public tot mai scăzut; din această perioadă se remarcă piesele „Burn[5] și „Soldier of Fortune” (1974). Formația se desființează în 1976. În următorii opt ani, foștii componenți ai grupului participă la diverse proiecte. Dintre cele mai dintre cele mai fructuoase colaborări, amintim: chitaristul Ritchie Blackmore și formația Rainbow, vocalistul David Coverdale si formatia Whitesnake.

Revenire lipsită de succes

modificare

După o perioadă de opt ani, timp în care Deep Purple se reînființează în 1984 în formula ei „clasică”. Estetica grupului este adaptată muzicii rock a momentului, căutând în același timp să se îndepărteze de scena metal dezvoltată între timp. Albumul: The House of Blue Light (1987) include cântece care s-au bucurat de un oarecare succes („Call of the Wild”) și aduce ecouri ale perioadei anterioare în această formulă (19701973).[6]

Inovații: influența noilor membri

modificare

Din 1989 până în 1994, componența formației traversează o nouă perioadă de instabilitate. În noua formulă, discurile Purpendicular (1996)[7] și Abandon (1998)[8] au un număr de atuuri, alături de coeziunea mai bună a materialului fiind prezente și unele inovații. Discul Bananas (2003), lansat în urma unei noi schimbări de componență, a primit numeroase laude din partea criticii de specialitate.[9] De asemenea, discul Rapture of the Deep (2005) are de câștigat prin aportul membrilor cooptați în ultimii ani.[10]

Deep Purple a susținut trei concerte la București – în 1998, în octombrie 2007, mai 2017 și 8 iulie 2023.

Componență

modificare
Ani (→) 1968 1969 1973 1975 1976 1984 1989 1992 1993 1994 2002 2009
Membri (↓)
voce Rod Evans Ian Gillan David Coverdale activitate
suspendată
Ian Gillan J.L. Turner Ian Gillan
ch. electrică Ritchie Blackmore Tommy Bolin Ritchie Blackmore Joe Satriani Steve Morse
claviaturi Jon Lord Jon Lord Don Airey
chitară bas Nick Simper Roger Glover Glenn Hughes Roger Glover
baterie Ian Paice Ian Paice

Discografie selectivă

modificare

Cuprinde toate albumele de studio și cele mai apreciate albume în concert.

Bibliografie

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ Weinstein, Deena (2000). Heavy Metal: The Music and its Culture, DaCapo, ISBN 0-306-80970-2, pag. 2
  2. ^ Christe, Ian. Sound of the Beast, Allison & Busby, ISBN 0-7490-8351-4, pag. 2
  3. ^ Walser, Robert. Running with The Devil, Wesleyan University Press, ISBN 0-8195-6260-2, pag. 2
  4. ^ a b c d Ankeny și Prato, art. cit.
  5. ^ a b Piese selectate din discografia Deep Purple, pe site-ul allmusic
  6. ^ Rivadavia, Ed. Prezentarea discului The House of Blue Light pe site-ul allmusic
  7. ^ Miller, Glen. Prezentarea discului Purpendicular pe site-ul allmusic
  8. ^ Erlewine, Stephen Thomas. Prezentarea discului Purpendicular pe site-ul allmusic
  9. ^ Jeffries, David. Prezentarea discului Bananas pe site-ul allmusic
  10. ^ Adams, Bret. Prezentarea discului Rapture of the Deep pe site-ul allmusic

Legături externe

modificare