arăta
Etimologie
Din latină *arrectare.
Pronunție
- AFI: /a.rə'ta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) arăta | |
| Infinitiv | a (se) arăta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) arăt |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) arate |
| Participiu | arătat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă.
- (v.tranz.) a indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția.
- a indica o măsură, o direcție etc.
- a indica ora, minutele și secundele.
- (v.tranz.) a da o explicație, a explica, a face o expunere (pentru a lămuri, a dovedi, a convinge).
- (v.tranz. și refl.) a (se) manifesta, a (se) exterioriza (prin vorbe, gesturi,atitudini).
- Arăți bine!
- (v.tranz.) a da dovadă de...; a dovedi.
- (v.intranz.) a părea (după înfățișare); a avea o anumită înfățișare.
- Se arată a fi vreme bună.
- (v.refl.) a apărea, a se ivi (pe neașteptate).
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic
- A arăta (cuiva) ușa = a da (pe cineva) afară dintr-un loc
- A arăta (pe cineva) cu degetul = se spune despre cineva pe care lumea îl disprețuiește pentru faptele sale
- (fam.) Îți arăt eu ție! = se spune pentru a amenința pe cineva
Traduceri
a expune ceva sau cineva
|
|
a apărea