Sari la conținut

Constantin Bălăceanu-Stolnici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Bălăceanu-Stolnici
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (100 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieuniversitar[*]
neurolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Membru de onoare al Academiei Române

Constantin Bălăceanu-Stolnici (n. , București, România – d. , București, România) a fost un om de știință român, medic neurolog, profesor de Neuropsihologie și Anatomie a Sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Române, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și al Academiei de Științe Medicale din România. A fost, de asemenea, Director de Onoare al Institutului de Antropologie "Fr. I. Rainer" al Academiei Române și Președintele de Onoare al Societății Academice de Antropologie. Descendent al Bălăcenilor, veche familie boierească aparținând nobilimii pământene, căreia în secolul al XVII-lea aula imperială vieneză i-a conferit titlul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German și i-a concesionat stema.

Bălăceanu-Stolnici a urmat Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, unde a dat bacalaureatul în 1941. Între anii 1941-1947 urmează cursurile Facultății de Medicină din București, obținând în 1948 titlul de Doctor în Medicină și Chirurgie, cu teza Considerații asupra complexului cerebelo-dento-olivar, realizată sub conducerea profesorului Ion T. Niculescu. În 1967 a fost confirmat Doctor în Științe Medicale de către IMF-București și Ministerul Învățământului.

Activitatea didactică

[modificare | modificare sursă]

Activitatea de asistență medicală, organizatorică și de conducere

[modificare | modificare sursă]

Funcții ocupate

[modificare | modificare sursă]

Distincții primite

[modificare | modificare sursă]

Activitatea de informator al Securității

[modificare | modificare sursă]

În 24 aprilie 2007, ziarul "Cotidianul" a dezvăluit faptul că Bălăceanu-Stolnici a fost informator al Securității începând cu anul 1974, având numele de cod "Laurențiu"[3][4].[nefuncțională] Acesta a recunoscut că a semnat notele informative cu pseudonimul Laurențiu, ca informator, pe vremea când era șef de secție în cadrul Institutului Ana Aslan (1974-1993).[5] Chiar dacă legătura sa cu Securitatea a fost făcută cunoscută după 1989, dosarele din arhivele CNSAS au scos însă la iveală că delațiunile semnate de academician cu numele de cod „Laurențiu” nu se refereau doar la pacienții săi străini de la Spitalul „Elias”, așa cum a mărturisit, ci și „la Regele Mihai, la legionari, la Ion Rațiu”.[6]

În ediția Cotidianul din data de 28 noiembrie 2007, articolul intitulat „Bălăceanu-Stolnici, complice la asasinatele de la Europa Liberă” prezintă documente (înscrisuri pe care era dactilografiat numele de cod „Laurențiu”), prin care planuri ale casei lui Vlad Georgescu au fost trimise către fosta conducere comunistă. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a confirmat autenticitatea acestor documente.

Într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Cotidianul, Constantin Bălăceanu-Stolnici neagă însă aceste afirmații. Cu toate că recunoaște faptul că îl cunoștea pe Vlad Georgescu, acesta nu își explică cum au apărut aceste detalii în dosarul cu numele lui de cod ("Laurențiu") și neagă faptul că Securitatea i-ar fi cerut vreodată să ofere planul casei lui Vlad Georgescu.[7]

Într-un articol demascator-satiric, jurnalistul Neculai Constantin Munteanu, fost editor la Radio Europa Liberă, îl plasează pe Bălăceanu-Stolnici pe locul 4 într-un Top 5 al celor mai scârboși informatori ai Securității: „A lucrat pentru Securitate până la revoluție. În decembrie 1989 era propus pentru trecerea la un nivel superior al muncii informative la Directia a III-a, Contraspionaj. Ironia sorții, revoluția a pus capăt carierei unui turnător cu vocație și cu perspective. Un destin frânt!”[8][9][10][11]

Neuroștiință

[modificare | modificare sursă]
  • Elemente de Anatomie și Fiziologie a Sistemului Nervos, 1948
  • Cibernetica (în colab. cu Edmond Nicolau), 1961
  • Elemente de neurocibernetică (în colab. cu Edmond Nicolau), 1967
  • Les fondements cybernétiques de l'activité nerveuse, Paris 1971
  • Personalitatea umană - o interpretare cibernetică (în colab. cu Edmond Nicolau), 1972
  • Fundamentos de neuro- e psicocibernetica (în colab. cu Edmond Nicolau și L. Hollands jr.), Brazilia 1974
  • Équilibre du corps et de la pensée (în colab. cu R. Bizé), Paris 1968
  • Precursori români în cibernetică, 1979
  • De la Ampère la Wiener (lucrare colectivă), 1981
  • Neurogeriatria, 1984
  • Anatomiștii în căutarea sufletului, 1981
  • Dialoguri despre cele văzute și nevăzute, 1995
  • Tratat de geriatrie practică, 1998
  • Neuropsihologia postmodernistă, 2000
  • Structuri centrale ale sistemului nervos, 2001
  • Incursiune în lumea sufletului. O abordare antropologică(Editura Paideia), 2003
  • Cele Trei Săgeți - studiu de istorie națională, 1995
  • Saga baronilor du Mont. 900 de ani de istorie politică și militară a Europei, 1995
  • Introducere în studiul kabbalei iudaice și creștine, 1996
  • Cunoaștere și știință, 1998
  • Saga Bălăcenilor, 2001
  • Kabbala, între gnoză și magie, 2004
  • Antropogeneza și geneza culturii (în colab. cu Ligia Apavaloae), 2006
  • Incursiune în antropogeneză (în colaborare cu Cristiana Glavce, Florina Raicu, Ligia Apăvăloae), 2006
  • Gândirea magică, geneză și evoluție (în colaborare cu Magdalena Berescu), 2009

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri