Sari la conținut

Constantin Cihodaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Constantin Cihodaru
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România[2] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  Modificați la Wikidata

Constantin Cihodaru (n. 21 ianuarie 1907, Coșești, Vaslui – d. 4 martie 1994, Iași) a fost un istoric român.

Constantin Cihodaru s-a născut pe 21 ianuarie 1907 într-o familie de răzeși din satul Cosești, comuna Ivănești (Vaslui). A urmat școala primară în satul natal, după care s-a înscris la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”, pe care l-a absolvit în 1928. După ce a trecut examenul de bacalaureat la Liceul Național din Iași, și-a continuat studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene, pe care a absolvit-o în 1931 cu „Magna cum laude”.

A funcționat ca profesor la liceele din Vaslui și Tecuci și ca director al Liceului Național din Iași iar în 1950 a fost chemat la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” unde a activat până în 1973, când s-a pensionat. Doctoratul în știinte istorice l-a susținut cu teza Primele formațiuni politice feudale românești în regiunea carpato-danubiană (1949).

Între 19651972, a deținut funcția de decan al Facultății de Istorie și Filosofie, iar în perioada 19671973, și pe cea de șef al Catedrei de Istorie a României. Ca profesor, a onorat disciplinele "Istoria medievală a românilor", "Istoria Bizanțului", "Introducere în istorie și științele auxiliare" și "Limba și paleografia slavonă".

Concomitent cu activitatea didactică, Constantin Cihodaru a îndeplinit și funcția de șef al Sectorului de istorie medie din cadrul Institutului de istorie și arheologie „A.D. Xenopol” din Iași (19521973). Paralel cu munca la catedră, Constantin Cihodaru s-a dovedit a fi un cercetător deosebit de prolific. A fost editor al izvoarelor medievale moldovenești și a colaborat la redactarea unor lucrări precum Tratatul de istorie a României, vol II, la Istoria medie a Romaniei, vol I, la alcătuirea celor două volume privind Istoria Universității din Iași (1960) sau a volumului I din Istoria orașului Iași (1980). De remarcat că cele peste 80 de lucrări științifice se circumscriu, toate, aceluiași scop, definind personalitatea unui medievist ale cărui contribuții s-au impus în istoriografia românească postbelică.

Constantin Cihodaru a trecut în neființă pe 4 martie 1994 și a fost înmormântat la cimitirul „Eternitatea” din Iași.

  1. ^ a b Constantin Cihodaru, Autoritatea BnF 
  2. ^ BnF catalogue général, accesat în