Sari la conținut

Ioan Argetoianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Argetoianu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Craiova, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Republica Austriacă Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer militar[*]
politician Modificați la Wikidata
Generalul Ioan Argetoianu.

Ioan Argetoianu (n. 5 ianuarie 1841, Craiova – d. 2 martie 1928, Viena) a fost un militar și politician român, care a participat la Războiul de independență și a fost mai târziu deputat și ministru.

Descendent al familiei boierești a Argetoienilor (scris alternativ și Argetoyanu), a deținut moșii vaste și un domeniu cu casă boierească în comuna Breasta din Oltenia. Educația și-a făcut-o la Craiova și la București.

Carieră militară

[modificare | modificare sursă]

A urmat o școală de geniști la Metz. În cadrul armatei, Ioan Argetoianu a fost ofițer, atingând în 1894 gradul de general de brigadă. A participat la Războiul de Independență din 1877.

Carieră politică

[modificare | modificare sursă]
Fotografie a lui Ion Argetoianu apărută în ziarul "Adevărul", în anul 1899

După ieșirea la pensie, în 1901, Ioan Argetoianu a intrat în Partidul Conservator, de care îl legau afinități doctrinare și prietenia politică cu Titu Maiorescu. A fost ales în 1904 deputat în Parlamentul României, având să dețină de două ori funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților. Ulterior a fost ales senator, urmând să dețină o dată și vicepresedinția Senatului.

Între 28 martie și 14 octombrie 1912 a fost ministru de război în primul guvern al lui Titu Maiorescu. Mai târziu, fiul său, Constantin Argetoianu, a intrat la rândul său în politică.

Ioan Argetoianu a murit în străinătate, la Viena, unde se afla împreună cu soția sa. Fiul său, politicianul și memorialistul Constantin Argetoianu avea să scrie despre ultima lor întâlnire și moartea tatălui său: „am plecat pe la 20 decembrie (1927, n.n.) la Viena, unde părinții mei petreceau iarna, ca să fie mai lângă fiica-mea instalata acolo cu muma-sa. Cele 20 de zile pe care le-am petrecut la Viena mi-au mai vânturat ideile și mi-au înlesnit regăsirea echilibrului meu sufletesc, adânc tulburat. Ele mi-au rămas adânc întipărite în minte căci au fost cele din urmă pe care le-am trăit cu tată-meu care a încetat din viață, brusc, în ziua de 2 martie următor. S-a stins la vârsta de 89 de ani, fără nici o suferință, printr-o oprire a inimii.[1] În legătură cu relația cu tatăl său, Constantin Argetoianu continuă: „Am fost atât de strâns legat de părinții mei încât pierderea unuia dintr-înșii mi-a fost o lovitură mai grea decât pot să-și închipuiască cei care n-au cunoscut puterea unor asemenea legături...[1]

  1. ^ a b Argetoianu 1997, p. 174

Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, Editura Machiavelli (1997)


Predecesor:
Nicolae Filipescu
Ministrul Apărării Naționale
29 martie13 octombrie 1912
Succesor:
gen. Constantin Hârjeu