Sari la conținut

Leon Donici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leon Donici
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Chișinău, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (38 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatChișinău Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României
 Imperiul Rus
 Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiSt. Petersburg Theological Seminary[*][[St. Petersburg Theological Seminary |​]]
Derptski universitet[*][[Derptski universitet ((1802-1917) — the second of the twelve Imperial Universities of the Russian Empire. In 1893 it was renamed the Imperial University of Yuryev.)|​]]
Q117818995[*]
Limbilimba rusă  Modificați la Wikidata

Leon Donici (Leonid Dobronravoff, n. 5 iunie 1887, Chișinău – d. 26 mai 1926, Paris) a fost un scriitor român basarabean. După mamă, făcea parte din familia fabulistului Alexandru Donici. A absolvit seminarul teologic din Chișinău și facultatea de drept din Iurevsk. Mama sa, Domnica Donici a fost fiica preotului Petru Donici, iar tatăl său, Mihail Dobronravov era secretar la Consistoria din capitala guberniei.[3] Mama Domnica a devenit în a doua căsătorie doamna Rostovskaia și împreună cu soțul Aleksei Rostovski și copiii s-a mutat la Petersburg. Leon Donici a locuit pînă în anul 1918 la Petersburg, unde a fost prieten cu mulți scriitori de vază ruși și unii politicieni, cum ar fi Kerenski. A debutat în 1909 cu narațiunea În căutarea veșnicului adevăr, în revista Svetoci. A publicat câteva romane cu numele Leonid Dobronravov. A publicat în anul 1913 romanul Noul Seminar (Novaia bursa - în l. rusă), care până în 1918 a avut șapte ediții în l. rusă. Romanul a avut un succes răsunător, fiind tradus în germană, franceză și engleză. În anul 1929, romanul Noul seminar a fost tradus de G. Ivanov în l. română și a fost publicat la București, cu o prefață de Adrian Maniu. A revenit în țară, în Basarabia, care la acea dată se unise cu România, după revoluția din octombrie. Una dintre cărțile de excepție a lui Donici este Revoluția rusă, volum apărut la editura Cultura națională din București în anul 1923- o cronică captivantă a evenimentelor din 1914-1918 din Rusia. În ultimii ani de viață a locuit la Paris unde a și decedat. A fost înhumat la Chișinău, datorită lui Octavian Goga și Nichifor Crainic, care i-au transportat trupul în patrie, unde au fost organizate funeralii naționale.

  • Biblioteca de Stat a Rusiei
  • Revoluția rusă, București, Tiparul Cultura Națională, 1923. Reeditat la Chișinău, Editura Universitas, 1992. Reeditat București, 1996.
  • Noul seminar, trad. din l. rusă de G. Ivanov, București, 1929
  • Revoluția rusă. Amintiri, schițe și impresii, București, Editura Casei Școalelor, 1928
  • Floare amară, București, Editura Cartea Românească, 1930
  • Cneazul secolului, (1916), roman al cărui tiraj a fost confiscat în Rusia, însă publicat la Paris.
  • Scrieri, vol. 1 și 2, Chișinău, ed. Știința, 2015
  1. ^ Russkie pisateli 1800—1917: Biograficeski slovar. Tom 2: G—K[*][[Russkie pisateli 1800—1917: Biograficeski slovar. Tom 2: G—K (volume 2 out of 6 in Russian Writers encyclopedia)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Leon Donici, Autoritatea BnF 
  3. ^ Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută, vol. I, Chișinău, ed. Universitas, 1993, pp. 42-51

Legături externe

[modificare | modificare sursă]