Sari la conținut

Mia Barbu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mia Barbu
Date personale
Nume la naștereBarbu Maria
Născută21 aprilie 1925
Buda, județul Ilfov, Regatul României
Decedată (94 de ani)
România
CetățenieRomânia România
EtnieRomână
Ocupațiecântăreață Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Muzică București  Modificați la Wikidata
Gen muzicalpopulară, romanțe, lied
Case de discuriElectrecord
PremiiOrdinul Meritul Cultural  Modificați la Wikidata

Mia Barbu (n. 21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov, Regatul României – d. 10 decembrie 2019, România) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România.

S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov.[1]

Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin Drăgoi (folclor). Se perfecționează apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto).[1]

Pe 18 decembrie 1947 debutează la Radio București cu orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu (va colabora cu Radiodifuziunea Română timp de 30 de ani).[1]

Între 1951-1953 devine solistă-vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei.

Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București.[2]

Între 1954-1956 ajunge solistă-vocală la Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu.

Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”.[3]

În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”.[3]

A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri.[3]

A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea, Petre Codreanu, Viorel Cosma, Ioan Budoiu, Marcel Roșca, Sabin Păutza, Dan Verona.

A fost distinsă în anul 1968 cu medalia „Ordinul Meritul Cultural” clasa a V-a pentru activitatea sa ca solistă de romanțe.[4]

Înregistrările solistei Mia Barbu au fost realizate în perioada 1956-1968 la București, la casa de discuri Electrecord, dar și la Radio România.

An Număr de catalog Format Piese Acompaniament
1956 EPA 2003 shellac, 25 cm, 78 RPM Păsărică, mută-ți cuibul O.M.P.R., dirijor Radu Voinescu
1956 EPA 2282 shellac, 25 cm, 78 RPM Alunaș cu aluni mărunte Orchestra „Electrecord”, dirijor Ionel Budișteanu
1956 EPA 2286 shellac, 25 cm, 78 RPM Vino mamă să mă vezi Orchestra „Electrecord”, dirijor Ionel Budișteanu
1959 EPA 2668 shellac, 25 cm, 78 RPM Sunt la maica numai una O.M.P.R., dirijor Radu Voinescu
1965 EPC 582 vinil, 17 cm, 33 ⅓ RPM 1. Mai lin, dorule, mai lin
2. Cântă cuce, limba-ți pice
orchestra Nicu Stănescu
1968 EPC 912
Romanțe
vinil, 17 cm, 33 ⅓ RPM 1. Am iubit doi ochi albaștri
2. Te duci și tu
3. La fereastra casei mele
4. E prea târziu
orchestra Nicu Stănescu
Anul Format Piese Acompaniament Note
1956 benzi magnetice Păsărică, mută-ți cuibul Orchestra de muzică populară Radio,
dirijor Radu Voinescu
1958 Auzit-am printre flori
Ce-mi spuneai, Gheorghiță-odată
Lung îi Clujul și Feleacul
Mândru-i codru și-nfrunzit
Sunt la maica numai una
Vino maică să mă vezi
  • Cosma, Viorel: Interpreți din România. Lexicon. Dirijori – cântăreți – instrumentiști – regizori. Vol. I (A-F), Editura Galaxia, București, 1996, pp. 55-56 ISBN 973-97473-5-3 ISBN 973-97473-6-1
  • ***: Catalogul general, Electrecord, București, 1958
  • ***: Catalog de discuri. Electrecord, Electrecord, Ediția IV, București, 1968
  1. ^ a b c Cosma, Interpreți din România, p. 55
  2. ^ Cosma, Interpreți din România, pp. 55-56
  3. ^ a b c Cosma, Interpreți din România, p. 56
  4. ^ Buletinul Oficial nr. 797 din 25 septembrie 1968

Legături externe

[modificare | modificare sursă]