Sari la conținut

Papa Pius I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pius I
Date personale
Născutsecolul I d.Hr. Modificați la Wikidata
Aquileia, Italia Modificați la Wikidata
Decedatanii 150 d.Hr. Modificați la Wikidata
Roma, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBazilica Sfântul Petru din Roma Modificați la Wikidata
Frați și suroriHermas[*][[Hermas (2nd century Roman freedman and writer)|​]] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRoma Modificați la Wikidata
Activitate
Început de pontificat40/142
Final de pontificat155
PredecesorHygin
SuccesorAnicet

Pius I (n. secolul I d.Hr., Aquileia, Italia – d. anii 150 d.Hr., Roma, Imperiul Roman) a fost un papă al Romei între 140 - 155, cu aproximație .

În sursele antice sunt menționate date aproximativ diferite ale pontificatului, dar este acceptat că succesorul său a fost Papa Anicet.

Liber Pontificalis menționează că Papa Pius I era italian, originar din Aquileia, fiul lui Rufus (Rufin; identificat de unii cu fiul lui Simon din Cirene, cel care a dus crucea Mântuitorului). Cert este că Papa Pius I a devenit episcop al Romei în timpul împăratului roman Antoninus.

Canonul Muratorian, din a doua jumătate a secolului al II-lea, de origine romană, afirmă că Pius era fratele lui Hermas, un fost sclav eliberat, autorul binecunoscutei opere Păstorul, a cărei temă principală este îndemnul la pocăință. În această operă se face aluzie la disputele și discordii apărute între capii bisericii pe tema orânduirii ierarhice și acest lucru face să se gândească la faptul că la Roma episcopatul monarhic era deja o realitate.

Nu există nici o informație directă asupra activității lui Pius I.

Conform Liber Pontificalis, Papa Pius I ar fi dispus ca evreii convertiți la creștinism să fie acceptați și botezați. În mod tradițional, se afirmă că Papa Pius I ar fi construit Biserica Santa Pudenziana, care este una din cele mai vechi biserici de la Roma.

În decursul pontificatului Papei Pius I au apărut curentele eretice ale gnosticismului și marcionismului. Gnosticul Valentin, care își începuse activitatea pe timpul lui Papa Hygin, continua să facă prozeliți împreună cu Cerdon. În același timp sosește la Roma Marcion din Sinope care, influențat de gnosticul Cerdon - predicator eretic sirian care susținea existența a doi dumnezei egali, creează un curentul eretic separat - Marcionismul. În decursul sinodului din cca. 144, Marcion a fost excomunicat.

Papa Pius I a stabilit, de asemenea, diferența și altă dată pentru Paștele Creștin față de Paștele ebraic.

  • Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
  • Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
  • John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
  • Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
  • Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
  • Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Hygin
Pius I
140/142 - 150
Succesor:
Anicet



  1. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în