Această pagină nu a fost verificată
29
N-am prânz n-am cină cu pace,
Ziua, noaptea nu mai tace,
Mă judecă cum îi place,
Cu Oau și c-Oțet mă face.
Strigă, își ascute glasul,
Se laudă în tot ceasul
Că-mi a dat Galbeni cu trasul,
Tot cu ei îmi taie nasul.
Din gura-i curg vorbe rele,
Mă amărește cu ele,
Și eu sufer, rabd în piele,
Vai de păcatele mele!
Iar plăcea să nu muncească,
Ar vrea tot să poruncească,
Altele să o slujească
Și ia-n pat să odihnească.
