Sari la conținut

înfăptui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + a făptui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fəp.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
înfăptui
Infinitiv a înfăptui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfăptuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfăptuiască
Participiu înfăptuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe