Sari la conținut

fâlfâi

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din fâl + f (âl) + sufixul -âi.

Pronunție

  • AFI: /fɨl.fɨˈi/


Verb


Conjugarea verbului
fâlfâi
Infinitiv a fâlfâi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fâlfâie
Participiu fâlfâit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre păsări) a da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul.
  2. (v.intranz. și tranz.) a (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii; a flutura.
  3. (v.intranz.) (despre o flacără) a pâlpâi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe